IÚREȘ, iureșuri, s. n. Asalt, năvală, atac; mers impetuos; fugă, goană. [Var.: (reg.) iúrăș, (înv.) iúruș s. n.] – Din tc. yürügüș. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

IÚREȘ ~uri n. 1) Act violent și furtunos; năvală; atac; asalt. 2) Mers iute; goană. /<turc. yürügüș (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

IÚREȘ s. v. asalt. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

iúreș (iúreșuri), s. n. – Asalt, năvală, goană. – Var. iuruș. Mr. iurușe, megl. iruși. Tc. yürü(yü)ș (Roesler 593; Cihac, II, 588; Pascu, Beitragë, 52), cf. bg. juruš, sb. juriš, ngr. γιουρούσι. – Der. iuruși, vb. (a invada, a asalta). (Sursa: DER ) Copy to clipboard

iúreș s. n., pl. iúreșuri (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard