ITERATÍV, -Ă, iterativi, -e, adj. (Despre forme verbale sau despre propoziții temporale) Care exprimă o acțiune repetată; frecventativ. – Din fr. itératif, lat. iterativus. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ITERATÍV, -Ă adj. Care se face sau se repetă de mai multe ori. ♦ (Gram.; despre verbe) Care exprimă o acțiune repetată, săvârșită în mai multe rânduri. [< fr. itératif, cf. lat. iterare – a repeta]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

ITERATÍV, -Ă adj. 1. făcut, repetat de mai multe ori. 2. (despre verbe) care exprimă o acțiune repetată; frecventativ. 3. (mat.) recurent, ciclic. (< fr. itératif, lat. iterativus) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

ITERATÍV adj. (GRAM.) frecventativ. (Formă verbală ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

iteratív adj. m., pl. iteratívi; f. sg. iteratívă, pl. iteratíve (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

ITERÁTIV ~ă (~i, ~e) gram. (despre forme verbale sau propoziții temporale) Care exprimă o acțiune repetată. /<fr. itératif, lat. iterativus (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard