A (i se) încurca (cuiva) ițele = a (i se) strica planul (cuiva); a (se) complica situația
A (se) descurca ițele = a (se) lămuri o situație
A avea hachițe sau a-l apuca (pe cineva), a-i veni (cuiva) hachițele = a avea toane, capricii, istericale
A fi slobod la gură = a vorbi mult și fără sfială, depășind uneori limitele bunei-cuviințe
A merge prea departe = a-și îngădui prea multe, a depăși limitele îngăduite
A scăpa hățurile din mână = a pierde conducerea sau inițiativa (într-o întreprindere, o afacere etc.), a nu mai putea stăpâni spiritele
A se îmbrăca cu (sau în) pene de păun = a se lăuda cu meritele altuia
A se întrece cu gluma (sau cu șaga, rar, cu vorba) = a depăși limitele bunei-cuviințe; a împinge lucrurile prea departe, a exagera
A întinde coarda până se rupe (sau plesnește) sau a întinde prea tare coarda = a împinge până la extrem o situație, a depăși limitele îngăduite într-o situație dată
A-și lăuda marfa = a-și lăuda lucrurile proprii sau meritele personale
Cât patru = depășind limitele obișnuite; foarte mult
a face caz de cineva = a exagera calitățile, meritele cuiva, a prețui exagerat de mult pe cineva
ÍȚĂ,ițe, s. f. Dispozitiv la războiul de țesut, format dintr-o ramă dreptunghiulară pe care sunt fixate sârme sau sfori paralele, prin ochiurile cărora trec firele de urzeală pentru formarea rostului; fiecare dintre firele cu ochiuri care fac parte din acest dispozitiv. ◊ Expr. A (i se) încurca (cuiva) ițele = a (i se) strica planul (cuiva); a (se) complica situația. A (se) descurca ițele = a (se) lămuri o situație. – Lat. licia (pl. lui licium). (Sursa: DEX '98 )
ÍȚĂ íțef. mai ales la pl. 1) Dispozitiv la războiul de țesut, constând din două vergele între care sunt așezate vertical unele după altele coclețele, prin ochiurile cărora se trec firele de urzeală pentru formarea rostului. 2) Fiecare din firele cu ochiuri folosite la acest dispozitiv. ◊ A (i se) încurca ițele cuiva a (i se) strica cuiva planurile. A (i se) descurca ițele a clarifica situația; a lămuri lucrurile. /<lat. licia (Sursa: NODEX )
-ÍȚĂ1elem. or2. () (Sursa: MDN )
-ÍȚĂ2elem. -er2. (Sursa: MDN )
iță (íțe), s. f. – Fiecare din fierele care alcătuiesc urzeala la războiul de țesut. – Mr., megl. l’iță. Lat. licia (Pușcariu 906; Candrea-Dens., 899; REW 5020; DAR), cf. it. licicio, prov. lissa, fr. lice, lisse, sp. lizo, port. liço. – Der. ițar, s. m. (sul de urzeală; pl. pantaloni tipici din postav alb). Legătura acestui ultim cuvînt cu ițe nu este clară; cf. cioareci. (Sursa: DER )
íță s. f., g.-d. art. íței; pl. íțe (Sursa: Ortografic )
