- (A fi) rupt (sau frânt) de osteneală = (a fi) peste măsură de obosit, de istovit
- A cădea în (sau pe brânci) = a cădea istovit (de oboseală)
- A fi mai mult mort (decât viu) = a fi istovit, epuizat (de boală, de frică etc.)
ISTOVÍT, -Ă, istoviți, -te, adj. (Despre ființe) Extrem de obosit, sleit de puteri; extenuat, epuizat, frânt, sleit2, sfârșit2. – V. istovi. (Sursa: DEX '98 )
ISTOVÍT adj. 1. v. extenuat. 2. deșelat, spetit, (reg.) tărnițat, (Mold. și Transilv.) dăulat. (Cal ~.) (Sursa: Sinonime )
Istovit ≠ neistovit (Sursa: Antonime )
| istovi verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) istovi | istovire | istovit | istovind | singular | plural |
| istovește | istoviți |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | istovesc | (să) istovesc | istoveam | istovii | istovisem |
| a II-a (tu) | istovești | (să) istovești | istoveai | istoviși | istoviseși |
| a III-a (el, ea) | istovește | (să) istovească | istovea | istovi | istovise |
| plural | I (noi) | istovim | (să) istovim | istoveam | istovirăm | istoviserăm, istovisem* |
| a II-a (voi) | istoviți | (să) istoviți | istoveați | istovirăți | istoviserăți, istoviseți* |
| a III-a (ei, ele) | istovesc | (să) istovească | istoveau | istoviră | istoviseră |
* Formă nerecomandată
| istovit adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | istovit | istovitul | istovită | istovita |
| plural | istoviți | istoviții | istovite | istovitele |
| genitiv-dativ | singular | istovit | istovitului | istovite | istovitei |
| plural | istoviți | istoviților | istovite | istovitelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
