| istoria verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) istoria | istoriere | istoriat | istoriind | singular | plural | ||
| istoriază | istoriați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | istoriez | (să) istoriez | istoriam | istoriai | istoriasem | |
| a II-a (tu) | istoriezi | (să) istoriezi | istoriai | istoriași | istoriaseși | ||
| a III-a (el, ea) | istoriază | (să) istorieze | istoria | istorie | istoriase | ||
| plural | I (noi) | istoriem | (să) istoriem | istoriam | istoriarăm | istoriaserăm, istoriasem* | |
| a II-a (voi) | istoriați | (să) istoriați | istoriați | istoriarăți | istoriaserăți, istoriaseți* | ||
| a III-a (ei, ele) | istoriază | (să) istorieze | istoriau | istoriară | istoriaseră | ||
| istorie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | istorie | istoria |
| plural | istorii | istoriile | |
| genitiv-dativ | singular | istorii | istoriei |
| plural | istorii | istoriilor | |
| vocativ | singular | istorie, istorio | |
| plural | istoriilor | ||