ISTÉȚ, -EÁȚĂ, isteți, -e, adj. Ager (la minte), deștept, iscusit, priceput. ♦ Vioi, sprinten. – Din sl. istĩcĩ. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ISTÉȚ ~eáță (~éți, ~éțe) Care manifestă agerime a minții și deșteptăciune. /<sl. istici (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

ISTÉȚ adj. 1. v. îndemânatic. 2. v. inteligent. 3. v. sprinten. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

Isteț ≠ bleg, greoi, neghiob, prost, prostănac, redus, tâmp, tont, molâu, molatic, mărginit, nătâng, năuc (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

istéț (isteáță), adj. – Ager la minte, deștept, iscusit, priceput. Sl. istĭcĭ „inculpat”, cf. bg. istec „reclamant”, rus. istec „creditor” (Tiktin; DAR; Pușcariu, Lr., 358); pentru evoluția semantică, cf. hoț. Der. din sl. istŭ „sigur” (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Miklosich, Lexicon, 271; Cihac, II, 151), pare mai puțin probabilă. – Der. isteție (var. istețime, înv., istețeală, isteciume), s. f. (iscusință, agerime); isteți, vb. (a deveni isteț). (Sursa: DER ) Copy to clipboard

istéț adj. m., pl. istéți; f. sg. isteáță, pl. istéțe (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard