- A avea hachițe sau a-l apuca (pe cineva), a-i veni (cuiva) hachițele = a avea toane, capricii, istericale
ISTERICÁLE s. f. pl. (Fam.) Acces, criză de isterie. – Din ngr. isteriká. (Sursa: DEX '98 )
ISTERICÁLE f. pl. fam. Acces de isterie. /<ngr. isteriká (Sursa: NODEX )
ISTERICÁLE s. pl. (MED.) (fam.) nevricale (pl.), (grecism înv.) zumaricale (pl.). (Sursa: Sinonime )
istericále s. f. pl. (Sursa: Ortografic )
istericale substantiv feminin | nearticulat | articulat |
nominativ-acuzativ | singular | — | — |
plural | istericale | istericalele |
genitiv-dativ | singular | — | — |
plural | istericale | istericalelor |
vocativ | singular | — |
plural | istericalelor |