ISPRÁVNIC, ispravnici, s. m. Dregător care aducea la îndeplinire o poruncă domnească sau (mai târziu) care conducea, ca reprezentant al domnului, un județ sau un ținut. – Din bg. izpravnik, rus. ispravnik. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ISPRÁVNIC s. (IST.) (înv.) staroste. (~ domnesc.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

ISPRÁVNIC s. v. administrator, epitrop, intendent, împuternicit, logofăt, mandatar, prefect, reprezentant, tutore, vătaf. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

isprávnic2, adj. m. (reg.) de ispravă, harnic. (Sursa: DAR ) Copy to clipboard

isprávnic s. m., pl. isprávnici (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

ISPRÁVNIC ~ci m. înv. 1) Dregător care avea în răspunderea sa îndeplinirea poruncilor domnești. 2) Conducător al unui județ sau ținut. [Sil. is-prav-] /<bulg. izpravnik (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard