ISPÓL, ispoale, s. n. Căuș de lemn sau de tablă, folosit pentru scoaterea apei din barcă, din luntre etc. – Din bg. izpol. (Sursa: DEX '98 )
ISPÓL s. v. căuș. (Sursa: Sinonime )
ispól (ispoále), s. n. – Căuș, linguroi. Bg. izpol, sl. izpolŭ (Tiktin; DAR). (Sursa: DER )
ispól s. n., pl. ispoále (Sursa: Ortografic )
ISPÓL ~oále n. reg. Vas de lemn în formă de căuș, folosit la scoaterea apei din luntre. /<bulg. izpol (Sursa: NODEX )
| ispol substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | ispol | ispolul |
| plural | ispoale | ispoalele |
| genitiv-dativ | singular | ispol | ispolului |
| plural | ispoale | ispoalelor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
