ISCUSÍT, -Ă,iscusiți, -te, adj. 1. Îndemânatic, dibaci, abil, ingenios, priceput; învățat. 2. Făcut cu pricepere, cu măiestrie, cu artă. – V. iscusi. (Sursa: DEX '98 )
ISCUSÍT adj. 1. v. îndemânatic. 2. îndemânatic, priceput, (înv.) practicos, practisit. (Un doctor iscusit.)3. ingenios. 4. v. inventiv. 5. v. artistic. 6. v. inteligent. (Sursa: Sinonime )
ISCUSÍT adj. v. arătos, chipeș, frumos, înțelept. (Sursa: Sinonime )
ISCUSÍ,iscusesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) face mai îndemânatic, mai ager. mai isteț; a (se) face mai fin, mai rafinat. – Din sl. iskusiti. (Sursa: DEX '98 )
A ISCUSÍ ~ésctranz. A face mai ager, mai isteț. /<sl. iskusiti (Sursa: NODEX )
ISCUSÍT ~tă (~ți, ~te)și adverbial 1) (despre persoane) Care face totul cu ușurință și cu pricepere; abil; îndemânatic; dibaci. 2) Care este realizat cu dexteritate și inteligență. Critică ~tă. /v. a iscusi (Sursa: NODEX )
iscusí, iscusésc, vb. IV (pop.) 1. a pune la încercare, a ispiti. 2. a învăța pe cineva, a-l deștepta. 3. a căpăta experiență, a deveni isteț, dibaci, îndemânatic; a se deștepta, a se deschide la minte, a-și ascuți mintea. 4. a se face vestit. 5. a deveni șiret. 6. a face pe deșteptul, pe învățatul. 7. a deveni mai fin, a se rafina, a se perfecționa. (Sursa: DAR )
iscusí (iscusésc, iscusít), vb. – 1. A cerceta, a mina. – 2. A instrui, a educa. – 3. (Refl.) A se forma, a se instrui, a ajunge să stăpînească o disciplină. Sl. iskusiti „a încerca” (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Cihac, II, 150; Tiktin). Înv., cu toate sensurile, se folosesc numai formele iscusire, s. f. (capacitate, iscusință) și iscusit, adj. (dibaci, capabil). – Der. iscusitor, adj. (demon); iscusie (var. iscuseală, iscusime, iscusenie), s. f. (dibăcie, îndemînare), toate înv.; iscusință, s. f. (dibăcie). (Sursa: DER )
iscusí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. iscusésc, imperf. 3 sg. iscuseá; conj. prez. 3 sg. și pl. iscuseáscă (Sursa: Ortografic )
