Dex iscusință, iscusinta, definiţie iscusință, dex.ro Mobile

ISCUSÍNȚĂ, iscusințe, s. f. Îndemânare, dibăcie, pricepere; p. ext. talent, artă. – Iscusi + suf. -ință. (Sursa: DEX '98 )

ISCUSÍNȚĂ ~e f. Calitatea de a fi iscusit; îndemânare; dibăcie; abilitate. /a iscusi + suf. ~ință (Sursa: NODEX )

ISCUSÍNȚĂ s. 1. v. îndemânare. 2. v. ingeniozitate. 3. v. măiestrie. 4. v. inteligență. (Sursa: Sinonime )

iscusínță s. f., g.-d. art. iscusínței; pl. iscusínțe (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări

iscusință substantiv feminin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	iscusință	iscusința
nominativ-acuzativ	plural	iscusințe	iscusințele
genitiv-dativ	singular	iscusințe	iscusinței
genitiv-dativ	plural	iscusințe	iscusințelor
vocativ	singular	iscusință, iscusințo
vocativ	plural	iscusințelor