Dex.Ro Mobile
Vezi 40 expresii

ISCÁ, isc, vb. I. Refl. A se naște, a lua ființă, a se ivi, a se produce, a apărea (pe neașteptate, deodată). ♦ Tranz. A face să se nască, să se ivească, a scoate la iveală, a provoca (pe neașteptate); p. ext. a născoci, a inventa. – Din bg. iskam. (iska mi se). (Sursa: DEX '98 )

ISCÁ vb. 1. v. stârni. 2. v. provoca. 3. v. dezlănțui. 4. a apărea, a se ivi, a începe, a se porni, a se produce, a se stârni, (înv. și reg.) a se scociorî, (fig.) a se naște. (S-a ~ din senin o furtună.) (Sursa: Sinonime )

iscá (ísc, iscát), vb. refl. – 1. (Cu pron. în dat.) A se i năzări cuiva, a-i trece prin minte. – 2. A se produce, a se întîmpla, a se ivi. – 3. (Tranz.) A produce, a provoca. Sl. iskati „a dori”, prin intermediul bg. iska mi se „am chef de” (Candrea; DAR; cf. Cihac, II, 149). Este greșită părerea lui Tiktin, care pleacă de la iască*iesca „a aprinde”. (Sursa: DER )

iscá vb., ind. prez. 3 sg. íscă; conj. prez. 3 sg. și pl. íște (Sursa: Ortografic )

A ISCÁ isc tranz. 1) A face să se iște. 2) A face să se producă; a avea drept efect; a pricinui; a provoca; a produce; a cauza. /<bulg. iskam (Sursa: NODEX )

A SE ISCÁ mă isc intranz. A-și face brusc apariția; a se lăsa văzut pe neașteptate; a apărea; a se arăta; a se ivi. /<bulg. iskam (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
isca   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) isca iscare iscat iscând singular plural
iscă iscați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) isc (să) isc iscam iscai iscasem
a II-a (tu) iști (să) iști iscai iscași iscaseși
a III-a (el, ea) iscă (să) iște isca iscă iscase
plural I (noi) iscăm (să) iscăm iscam iscarăm iscaserăm, iscasem*
a II-a (voi) iscați (să) iscați iscați iscarăți iscaserăți, iscaseți*
a III-a (ei, ele) iscă (să) iște iscau isca iscaseră
* Formă nerecomandată