IRONIZÁ, ironizez, vb. I. Tranz. A avea o atitudine ironică față de ceva sau de cineva; a spune ironii pe seama cuiva; a zeflemisi, a persifla. ◊ Refl. recipr. Se ironizau neîncetat. – Din fr. ironiser. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

IRONIZÁ vb. I. tr. A face ironii la adresa cuiva; a zeflemisi. [< fr. ironiser, it. ironizzare]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

IRONIZÁ vb. tr. a formula ironii la adresa cuiva; a persifla. (după fr. ironiser) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

IRONIZÁ vb. a persifla, a zeflemisi, (fig.) a împunge, a înțepa, a șfichiui, a urzica. (A ~ pe cineva) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

ironizá vb., ind. prez. 1 sg. ironizéz, 3 sg. și pl. ironizeáză (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

A IRONIZÁ ~éz tranz. (persoane) A trata cu ironii; a lua în râs; a batjocori; a zeflemisi. /<fr. ironiser (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard