Dex irizare, irizare, definiţie irizare, dex.ro Mobile

Dex.Ro Mobile

IRIZÁRE, irizări, s. f. Acțiunea de a iriza și rezultatul ei. – V. iriza. (Sursa: DEX '98 )

IRIZÁRE s.f. Acțiunea de a iriza și rezultatul ei. [< iriza]. (Sursa: DN )

IRIZÁRE s. v. irizație. (~ a unui cristal.) (Sursa: Sinonime )

irizáre s. f., g.-d. art. irizării; pl. irizări (Sursa: Ortografic )

IRIZÁ, irizez, vb. I. Intranz. (Rar) A emite culori asemănătoare cu ale curcubeului; a scânteia, a luci în lumini multicolore. – Din fr. iriser. (Sursa: DEX '98 )

A IRIZÁ pers. 3 ~eáză intranz. A iradia lumini multicolore; a scânteia cu lumini de curcubeu. /<fr. iriser (Sursa: NODEX )

IRIZÁ vb. I. tr. (Rar) A reflecta lumini multicolore ca cele ale curcubeului. [< fr. iriser]. (Sursa: DN )

IRIZÁ vb. tr. a reflecta lumini multicolore, ca cele ale curcubeului. (< fr. iriser) (Sursa: MDN )

irizá vb., ind. prez. 1 sg. irizéz, 3 sg. și pl. irizeáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări

iriza verb		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) iriza	irizare	irizat	irizând	singular	plural
		(a) iriza	irizare	irizat	irizând	irizează	irizați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	irizez	(să) irizez	irizam	irizai	irizasem
	a II-a (tu)	irizezi	(să) irizezi	irizai	irizași	irizaseși
	a III-a (el, ea)	irizează	(să) irizeze	iriza	iriză	irizase
plural	I (noi)	irizăm	(să) irizăm	irizam	irizarăm	irizaserăm, irizasem*
	a II-a (voi)	irizați	(să) irizați	irizați	irizarăți	irizaserăți, irizaseți*
	a III-a (ei, ele)	irizează	(să) irizeze	irizau	irizară	irizaseră

* Formă nerecomandată

irizare substantiv feminin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	irizare	irizarea
nominativ-acuzativ	plural	irizări	irizările
genitiv-dativ	singular	irizări	irizării
genitiv-dativ	plural	irizări	irizărilor
vocativ	singular	irizare, irizareo
vocativ	plural	irizărilor