IRÍTĂ,irite, s. f. Inflamație a irisului, care se manifestă prin dureri locale, imposibilitate de a suporta lumina, prin contracția pupilei, decolorarea irisului etc. – Din fr. iritis. (Sursa: DEX '98 )
IRÍTĂs.f. (Med.) Inflamație a irisului. [Cf. fr. iritis, it. irite]. (Sursa: DN )
IRÍTĂs. f. inflamație a irisului (I, 2). (< fr. iritis) (Sursa: MDN )
irítă s. f., pl. iríte (Sursa: Ortografic )
IRITÁ,irít, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) enerva, a (se) înfuria. 2. A (se) produce o ușoară congestie sau o inflamație dureroasă. – Din fr. irriter, lat. irritare. (Sursa: DEX '98 )
A IRITÁ iríttranz. A face să se irite; a enerva. /<fr. irriter, lat. irritare (Sursa: NODEX )
A SE IRITÁ mă irítintranz. 1) A deveni din ce în ce mai nervos; a se enerva. 2) (despre țesuturi, organe etc.) A ajunge în stare de iritație. /<fr. irriter, lat. irritare (Sursa: NODEX )
IRITÁvb. I.1.tr., refl. A (se) supăra, a (se) mânia. 2.tr. A produce o congestie, o inflamație ușoară. [P.i. irít. / < fr. irriter, it., lat. irritare]. (Sursa: DN )
IRITÁvb. I. tr., refl. a (se) enerva, a (se) supăra. II. tr. a produce o congestie, o inflamație ușoară. (< fr. /s'/irriter, lat. irritare) (Sursa: MDN )
IRITÁ vb. 1. v. inflama. 2. v. enerva. (Sursa: Sinonime )
iritá vb., ind. prez. 1 sg. irít, 3 sg. și pl. irítă (Sursa: Ortografic )
