Dex irigat, irigat, definiţie irigat, dex.ro Mobile

Dex.Ro Mobile

IRIGÁT, -Ă, irigați, -te, adj. (Despre terenuri agricole) Pe care s-au amenajat lucrări de irigație. ♦ (Despre organe, țesuturi) Prin care circulă sânge. – V. iriga. (Sursa: DEX '98 )

irigát adj. m., pl. irigáți; f. sg. irigátă, pl. irigáte (Sursa: Ortografic )

IRIGÁ, irighéz (iríg), vb. I. Tranz. A aplica, a efectua lucrări de irigații pe un teren arabil. ♦ (Despre sânge) A circula într-un organism, într-un organ, într-un țesut. – Din fr. irriguer, lat. irrigare. (Sursa: DEX '98 )

A IRIGÁ ~ghéz tranz. (suprafețe arabile) A uda prin irigație; a supune irigației. /<fr. irriguer, lat. irrigare (Sursa: NODEX )

IRIGÁ vb. I. tr. 1. A uda (un teren cultivabil) printr-un sistem special de canale. 2. (Despre sânge) A alimenta, a aproviziona un organ. [P.i. 3,6 -ghează. / < fr. irriguer, it., lat. irrigare]. (Sursa: DN )

IRIGÁ vb. tr. 1. a uda (un teren cultivabil) printr-un sistem special de canale. 2. (despre sânge) a alimenta, a aproviziona un organ. (< fr. irriguer, lat. irrigare) (Sursa: MDN )

irigá vb., ind. prez. 1 sg. irighéz/iríg, 3 sg. și pl. irigheáză/irígă (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări

iriga (1 irig) verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) iriga	irigare	irigat	irigând	singular	plural
		(a) iriga	irigare	irigat	irigând	irigă	irigați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	irig	(să) irig	irigam	irigai	irigasem
	a II-a (tu)	irigi	(să) irigi	irigai	irigași	irigaseși
	a III-a (el, ea)	irigă	(să) irige	iriga	irigă	irigase
plural	I (noi)	irigăm	(să) irigăm	irigam	irigarăm	irigaserăm, irigasem*
	a II-a (voi)	irigați	(să) irigați	irigați	irigarăți	irigaserăți, irigaseți*
	a III-a (ei, ele)	irigă	(să) irige	irigau	irigară	irigaseră

* Formă nerecomandată

iriga (1 irighez) verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) iriga	irigare	irigat	irigând	singular	plural
		(a) iriga	irigare	irigat	irigând	irighează	irigați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	irighez	(să) irighez	irigam	irigai	irigasem
	a II-a (tu)	irighezi	(să) irighezi	irigai	irigași	irigaseși
	a III-a (el, ea)	irighează	(să) irigheze	iriga	irigă	irigase
plural	I (noi)	irigăm	(să) irigăm	irigam	irigarăm	irigaserăm, irigasem*
	a II-a (voi)	irigați	(să) irigați	irigați	irigarăți	irigaserăți, irigaseți*
	a III-a (ei, ele)	irighează	(să) irigheze	irigau	irigară	irigaseră

* Formă nerecomandată

irigat adjectiv		masculin		feminin
irigat adjectiv		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	irigat	irigatul	irigată	irigata
nominativ-acuzativ	plural	irigați	irigații	irigate	irigatele
genitiv-dativ	singular	irigat	irigatului	irigate	irigatei
genitiv-dativ	plural	irigați	irigaților	irigate	irigatelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—