IREPROȘÁBIL, -Ă, ireproșabili, -e, adj. Căruia nu i se poate reproșa nimic; care este fără cusur, fără greșeli; desăvârșit, impecabil, perfect, nereproșabil. ♦ (Adverbial) Fără cusur, în mod desăvârșit. – Din fr. irréprochable. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

IREPROȘÁBIL, -Ă adj. Fără cusur, foarte corect, impecabil. [Cf. fr. irréprochable]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

IREPROȘÁBIL, -Ă adj. (și adv.) fără cusur, foarte corect, impecabil. (< fr. irréprochable) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

IREPROȘÁBIL adj. 1. desăvârșit, impecabil, perfect. (Un serviciu hotelier ~.) 2. exemplar, impecabil, pilduitor. (O comportare ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

ireproșábil adj. m. reproșabil (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

IREPROȘÁBIL1 adv. În mod desăvârșit; la perfecție. /<fr. irréprochable (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

IREPROȘÁBIL2 ~ă (~i, ~e) Care corespunde tuturor cerințelor; lipsit de defecte; absolut; complet; perfect; desăvârșit; impecabil. /<fr. irréprochable (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard