IREFUTABILITÁTE s. f. (Livr.) Însușirea a ceea ce este irefutabil. – Din fr. irréfutabilité. (Sursa: DEX '98 )
IREFUTABILITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este irefutabil. [Cf. fr. irréfutabilité]. (Sursa: DN )
IREFUTABILITÁTE s. f. însușirea a ceea ce este irefutabil. (< fr. irréfutabilité) (Sursa: MDN )
irefutabilitáte s. f., g.-d. art. irefutabilității (Sursa: Ortografic )
| irefutabilitate substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | irefutabilitate | irefutabilitatea |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | irefutabilități | irefutabilității |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | irefutabilitate, irefutabilitateo |
| plural | — |
