- A lua (pe cineva) cu binele = a proceda cu blândețe, cu înțelegere, cu bunăvoință față de cineva supărat, irascibil sau îndârjit
- A nu ști prea multe = a fi supărăcios, irascibil, a reacționa impulsiv; a nu ști de glumă
- Iute (sau grabnic, rău) la mânie = care se înfurie ușor; irascibil
IRASCÍBIL, -Ă, irascibili, -e, adj. Care se supără, se înfurie ușor, iute la mânie; iritabil. – Din fr. irascible, lat. irascibilis. (Sursa: DEX '98 )
IRASCÍBIL, -Ă adj. Care se înfurie ușor; mânios, supărăcios, iritabil. [Cf. fr. irascible, lat. irascibilis]. (Sursa: DN )
IRASCÍBIL, -Ă adj. care se înfurie ușor; iritabil. (< fr. irascible, lat. irascibilis) (Sursa: MDN )
IRASCÍBIL adj. v. nervos. (Sursa: Sinonime )
irascíbil adj. m., pl. irascíbili, f. sg. irascíbilă, pl. irascíbile (Sursa: Ortografic )
IRASCÍBIL ~ă (~i, ~e) Care se irită sau se enervează foarte ușor; iritabil. /<fr. irascible, lat. irascibilis (Sursa: NODEX )
| irascibil adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | irascibil | irascibilul | irascibilă | irascibila |
| plural | irascibili | irascibilii | irascibile | irascibilele |
| genitiv-dativ | singular | irascibil | irascibilului | irascibile | irascibilei |
| plural | irascibili | irascibililor | irascibile | irascibilelor |
| vocativ | singular | irascibilule | irascibilo |
| plural | irascibililor | irascibilelor |
