IPOTÉCĂ,ipoteci, s. f. Drept real pe baza căruia creditorul poate vinde bunul imobil primit în garanție de la debitor, în cazul când acesta nu își plătește în termen datoria. – Din fr. hypothèque. (Sursa: DEX '98 )
IPOTÉCĂs.f. Drept real care grevează un imobil, un teren etc. al cărui proprietar l-a dat ca garanție creditorului său; faptul de a ipoteca. [Cf. fr. hypothèque, lat. hypoteca, gr. hypoteke]. (Sursa: DN )
IPOTÉCĂs. f. mod de garantare cu bunuri imobiliare (clădiri, terenuri etc.) a unui credit. (< fr. hypothèque, lat. hypotheca, gr. hypotheke) (Sursa: MDN )
IPOTÉCĂ s. (JUR.) (pop.) zălog. (Are o ~ pe casă.) (Sursa: Sinonime )
ipotécă (ipotéci), s. f. – Drept pe baza căruia creditorul poate vinde bunul imobil primit în garanție. Gr. ὑποθήϰη (sec. XIX), și apoi din fr. hypothèque. – Der. (h)ipoteca, vb. (a pune ipotecă); (h)ipotecar, adj. (care are drept de ipotecă). (Sursa: DER )
ipotécă s. f., g.-d. art. ipotécii; pl. ipotéci (Sursa: Ortografic )
IPOTECÁ,ipotechez, vb. I. Tranz. A supune un bun imobil unei ipoteci. – Din fr. hypothéquer. (Sursa: DEX '98 )
A IPOTECÁ ~chéztranz. (bunuri imobile) A împovăra cu o ipotecă; a supune unei ipoteci; a greva. /<fr. hypothéquer (Sursa: NODEX )
IPOTÉCĂ ~cif. Garanție acordată unui creditor, prin care acesta are dreptul real asupra unui bun imobiliar (egal în valoare cu un împrumut) care aparține debitorului. /<fr. hypothéque, lat. hypoteca (Sursa: NODEX )
IPOTECÁvb. I. tr. A supune (un imobil etc.) unei ipoteci. [P.i. 3,6 -chează. / cf. fr. hypothéquer]. (Sursa: DN )
IPOTECÁvb. a supune (un imobil etc.) unei ipoteci. (< fr. hypothéquer) (Sursa: MDN )
IPOTECÁ vb. (JUR.) (înv.) a supune. (A ~ un imobil.) (Sursa: Sinonime )
ipotecá vb., ind. prez. 1 sg. ipotechéz, 3 sg. și pl. ipotecheáză; conj. prez. 3 sg. și pl. ipotechéze (Sursa: Ortografic )
