IPOTECÁR, -Ă, ipotecari, -e, adj. 1. (Despre o creanță, un creditor) Care are drept de ipotecă, garantat printr-o ipotecă. 2. Privitor la o ipotecă. – Din fr. hypothécaire. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

IPOTECÁR, -Ă adj. 1. Care are drept de ipotecă. 2. Privitor la o ipotecă. [Cf. fr. hypothécaire]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

IPOTECÁR, -Ă adj. garantat printr-o ipotecă. ♦ credit ~ = credit care are la bază însăși proprietatea ce face obiectul împrumutului convenit prin ipotecă. (< fr. hypothécaire) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

ipotecár adj. m., pl. ipotecári; f. sg. ipotecáră, pl. ipotecáre (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

IPOTECÁR, -Ă (‹ fr., lat.) adj. (Despre o creanță, un creditor) Garantat printr-o ipotecă. ◊ (În sens bancar) Contract i. = contract sau înțelegere care permite unei bănci sau unui creditor să utilizeze garanțiile pentru un împrumut, în cazul în care acesta nu poate fi plătit la scadența finală. (Sursa: DE ) Copy to clipboard