Dex.Ro Mobile
IPOHONDRÍE, ipohondrii, s. f. Stare psihică morbidă, caracterizată prin neliniște continuă, teamă și preocupare obsesivă de starea sănătății proprii; idee fixă a cuiva care crede că suferă de o boală pe care în realitate nu o are. [Var.: ipocondríe s. f.] – Din fr. hypocondrie. (Sursa: DEX '98 )

IPOHONDRÍE s.f. Teamă exagerată de a nu contracta o boală; obsesie, idee fixă a cuiva care crede că suferă de o boală. [Var. ipocondrie s.f. / < fr. hypocondrie, cf. gr. hypochondria]. (Sursa: DN )

IPOHONDRÍE s. f. sindrom morbid prin teamă exagerată și obsesivă de boli. (< fr. hypocondríe) (Sursa: MDN )

IPOHONDRÍE s. (MED.) (rar) ipocondrism. (Sursa: Sinonime )

ipohondríe s. f., art. ipohondría, g.-d. art. ipohondríei; pl. ipohondríi, art. ipohondríile (Sursa: Ortografic )

IPOHONDRÍE ~i f. Stare patologică caracterizată printr-o teamă exagerată și obsesivă de boli. [G.-D. ipohondriei; Sil. -hon-dri-e] /<fr. hypocondrie (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
ipohondrie   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ipohondrie ipohondria
plural ipohondrii ipohondriile
genitiv-dativ singular ipohondrii ipohondriei
plural ipohondrii ipohondriilor
vocativ singular ipohondrie, ipohondrio
plural ipohondriilor