IPOCRIZÍE, ipocrizii, s. f. Atitudinea celui ipocrit; prefăcătorie, fățărnicie, falsitate. – Din fr. hypocrisie. (Sursa: DEX '98 )
IPOCRIZÍE s.f. Fățărnicie, prefăcătorie, falsitate. [Pl. -ii, gen. -iei, var. hipocrizie s.f. / cf. fr. hypocrisie, lat., gr. hypocrisis]. (Sursa: DN )
IPOCRIZÍE s. f. atitudine de ipocrit; fățărnicie, prefăcătorie, falsitate. (< fr. hypocrisie) (Sursa: MDN )
IPOCRIZÍE s. duplicitate, falsitate, fățărnicie, minciună, perfidie, prefăcătorie, viclenie, vicleșug, (livr.) fariseism, machiavelism, tartuferie, tartufism, (rar și fam.) machiaverlâc, (înv.) fățărie, prefăcanie, prefăcătură, procleție, (fig.) iezuitism, mascaradă. (~ cuiva în comportare.) (Sursa: Sinonime )
ipocrizíe s. f. (sil. -cri-), art. ipocrizía, g.-d. art. ipocrizíei; pl. ipocrizíi, art. ipocrizíile (Sursa: Ortografic )
IPOCRIZÍE ~i f. Caracter ipocrit; lipsă de sinceritate; fățărnicie; falsitate; duplicitate. [G.-D. ipocriziei; Sil. -po-cri-] /<fr. hypocrisie (Sursa: NODEX )
| ipocrizie substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | ipocrizie | ipocrizia |
| plural | ipocrizii | ipocriziile |
| genitiv-dativ | singular | ipocrizii | ipocriziei |
| plural | ipocrizii | ipocriziilor |
| vocativ | singular | ipocrizie, ipocrizio |
| plural | ipocriziilor |
