IPOCHÍMEN (IPOCHIMÉN), ipochimeni, s. m. (Înv.; azi ir.) Persoană, individ, ins. – Din ngr. ipokímenon. (Sursa: DEX '98 )
IPOCHÍMEN s. v. chip, față, figură, individ, ins, om, persoană. (Sursa: Sinonime )
ipochímen (ipochímeni), s. m. – Persoană, individ. – Mr. ipuchimen. Ngr. ὑποϰείμενον (DAR; Gáldi 200). Sec. XVIII, înv. (Sursa: DER )
ipochímen s. m., pl. ipochímeni (Sursa: Ortografic )
| ipochimen substantiv masculin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | ipochimen | ipochimenul |
| plural | ipochimeni | ipochimenii |
| genitiv-dativ | singular | ipochimen | ipochimenului |
| plural | ipochimeni | ipochimenilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
| ipochimen substantiv masculin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | ipochimen | ipochimenul |
| plural | ipochimeni | ipochimenii |
| genitiv-dativ | singular | ipochimen | ipochimenului |
| plural | ipochimeni | ipochimenilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
