IPERÍTĂ s. f. Substanță toxică vezicantă, cu aspect de lichid uleios, folosită ca armă chimică în primul război mondial. [Var.: hiperítă s. f.] – Din fr. ypérite. (Sursa: DEX '98 )
IPERÍTĂf. Substanță (lichidă sau gazoasă) foarte toxică, care atacă pielea, ochii și căile respiratorii. /<fr. ypérite (Sursa: NODEX )
IPERÍTĂs.f. Substanță toxică vezicantă, foarte persistentă, cu miros de muștar. [Var. hiperită s.f. / < fr. ypérite]. (Sursa: DN )
IPERÍTĂs. f. substanță toxică, sulfură de etil diclorată, foarte persistentă, cu miros de usturoi sau muștar. (< fr. ypérite) (Sursa: MDN )
iperítă s. f. (Sursa: Ortografic )
IPERITÁvb. I. tr. A infecta cu iperită. [< fr. ypériter]. (Sursa: DN )
IPERITÁvb. tr. a infecta cu iperită. (< fr. ypériter) (Sursa: MDN )
IPERÍTĂ (‹ fr. {i}; {s} n. localit. Ypres, Belgia) s. f. (CHIM.) Lichid uleios, cu miros agreabil, puțin solubil în apă, cu acțiune vezicantă; substanță toxică de luptă, foarte persistentă; a fost folosită pentru prima dată de germani, în primul război mondial, în orașul Ypres (Ieper). (Sursa: DE )
