IONIZÁRE, ionizări, s. f. 1. Proces fizic al cărui rezultat este formarea de ioni. 2. Tratament medical care constă în introducerea în organism a ionilor; ionoterapie, (rar) ionizație. [Pr.: i-o-] – V. ioniza. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

IONIZÁRE s.f. 1. Formarea de ioni într-un anumit mediu; ionizație. 2. Introducere de ioni în organism în scop terapeutic. [< ioniza]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

IONIZÁRE s. 1. (FIZ.) ionizație. 2. (MED.) ionoterapie. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

ionizáre s. f. (sil. i-o-), g.-d. art. ionizării; pl. ionizări (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

IONIZÁ, ionizez, vb. I. Tranz. A produce ionizarea unui mediu; a folosi ionizarea. [Pr.: i-o-] – Din fr. ioniser. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A IONIZÁ ~éz tranz. 1) (particule, medii) A încărca cu ioni. 2) med. (persoane) A trata cu ioni medicamentoși. /<fr. ioniser (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

IONIZÁ vb. I. tr. A provoca ionizarea unui mediu. [< fr. ioniser]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

IONIZÁ vb. tr. 1. a face să apară ioni pozitivi sau negativi într-un mediu. 2. a introduce, în scop terapeutic, ioni în organism. (< fr. ioniser) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

ionizá vb. (sil. i-o-), ind. prez. 3 sg. ionizeáză (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard