- (A fi) un om (o dată) și jumătate = (a fi) persoană de încredere înzestrată cu însușiri (morale) deosebite
ÎNZESTRÁT, -Ă, înzestrați, -te, adj. Prevăzut cu cele necesare. ♦ Fig. Dotat cu calități deosebite, talentat. – V. înzestra. (Sursa: DEX '98 )
ÎNZESTRÁT adj. 1. v. competent. 2. v. talentat. (Sursa: Sinonime )
înzestrát adj. m., pl. înzestráți; f. sg. înzestrátă, pl. înzestráte (Sursa: Ortografic )
| înzestrat adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | înzestrat | înzestratul | înzestrată | înzestrata |
| plural | înzestrați | înzestrații | înzestrate | înzestratele |
| genitiv-dativ | singular | înzestrat | înzestratului | înzestrate | înzestratei |
| plural | înzestrați | înzestraților | înzestrate | înzestratelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
