Dex învrăjbi, invrajbi, definiţie învrăjbi, dex.ro Mobile

ÎNVRĂJBÍ, învrăjbesc, vb. IV. 1. Refl. recipr. A intra în vrajbă cu cineva, a se dușmăni cu cineva, a se învrăjmăși. ♦ Tranz. A semăna vrajbă, a face să se dușmănească, a învrăjmăși. 2. Tranz. și refl. A (se) înfuria, a (se) mânia, a (se) întărâta. – În + vrajbă. (Sursa: DEX '98 )

A SE ÎNVRĂJBÍ mă ~ésc intranz. 1) A intra în vrajbă (cu cineva); a deveni vrăjmaș; a se învrăjmăși; a se dușmăni; a se uri. 2) A fi cuprins de vrajbă. /în + vrajbă (Sursa: NODEX )

învrăjbi verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) învrăjbi	învrăjbire	învrăjbit	învrăjbind	singular	plural
		(a) învrăjbi	învrăjbire	învrăjbit	învrăjbind	învrăjbește	învrăjbiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	învrăjbesc	(să) învrăjbesc	învrăjbeam	învrăjbii	învrăjbisem
	a II-a (tu)	învrăjbești	(să) învrăjbești	învrăjbeai	învrăjbiși	învrăjbiseși
	a III-a (el, ea)	învrăjbește	(să) învrăjbească	învrăjbea	învrăjbi	învrăjbise
plural	I (noi)	învrăjbim	(să) învrăjbim	învrăjbeam	învrăjbirăm	învrăjbiserăm, învrăjbisem*
	a II-a (voi)	învrăjbiți	(să) învrăjbiți	învrăjbeați	învrăjbirăți	învrăjbiserăți, învrăjbiseți*
	a III-a (ei, ele)	învrăjbesc	(să) învrăjbească	învrăjbeau	învrăjbiră	învrăjbiseră

* Formă nerecomandată