INVOCÁ,invóc, vb. I. Tranz. 1. A chema în ajutor (mai ales o divinitate). 2. A cita ceva în favoarea sa, a se referi la ceva ce poate servi cuiva ca argument în susținerea unei afirmații. – Din fr. invoquer, lat. invocare. (Sursa: DEX '98 )
INVOCÁvb. I. tr.1. A chema în ajutor (mai ales o divinitate). 2. A cita ceva, a se referi la ceva ce este în favoarea sa. [P.i. invóc, 3,6 -că. / < fr. invoquer, it., lat. invocare]. (Sursa: DN )
INVOCÁvb. tr. 1. a chema în ajutor (o divinitate). 2. a cita, a se referi la ceva în favoarea sa. (< fr. invoquer, lat. invocare) (Sursa: MDN )
INVOCÁ vb. 1. (înv.) a meni. (A ~ numele cuiva.)2. v. pretexta. (Sursa: Sinonime )
invocá vb., ind. prez. 1 sg. invóc, 3 sg. și pl. invócă; conj. prez. 3 sg. și pl. invóce (Sursa: Ortografic )
A INVOCÁ invóctranz.1) (divinități) A chema în ajutor. 2) A aduce drept argument. ~ decretul respectiv. /<fr. invoquer, lat. invocare (Sursa: NODEX )
