Dex.Ro Mobile
INVÍTĂ s.f. (La jocul de cărți, la scrimă) Deschidere. [< fr. invite]. (Sursa: DN )

INVÍTĂ s. f. (la jocul de cărți, la scrimă) deschidere. (< fr. invite) (Sursa: MDN )

INVITÁ, invít, vb. I. Tranz. A ruga pe cineva să se prezinte undeva sau să participe la ceva; a chema; a convoca; a pofti. ♦ A soma. Te invit să ieși. – Din fr. inviter, lat. invitare. (Sursa: DEX '98 )

A INVITÁ invít tranz. 1) (persoane) A chema în mod politicos; a solicita printr-o invitație; a pofti. 2) fig. (persoane) A impune în mod categoric și insistent; a obliga prin amenințare; a soma. /<fr. inviter, lat. invitare (Sursa: NODEX )

INVITÁ vb. I. tr. A pofti; a chema. ♦ A chema insistent, a soma. [P.i. invít. / < fr. inviter, it., lat. invitare]. (Sursa: DN )

INVITÁ vb. tr. a ruga pe cineva să se prezinte undeva sau să participe la ceva; a pofti; a chema, a convoca. (< fr. inviter, lat. invitare) (Sursa: MDN )

INVITÁ vb. 1. v. chema. 2. a (se) îmbia, a (se) pofti, (grecism înv.) a (se) proscalisi. (Se ~ unul pe altul la petrecere.) 3. v. pofti. 4. a chema, a convoca, (înv., în Transilv. și Ban.) a conchema. (I-a ~ la direcție, la poliție.) 5. v. provoca. 6. v. cita. 7. v. soma. (Sursa: Sinonime )

invitá vb., ind. prez. 1 sg. invít, 3 sg. și pl. invítă (Sursa: Ortografic )

INVITA MINERVA (lat.) în ciuda Minervei – Horațiu, „Ars poetica”, 385. Expresie ironică la adresa artiștilor fără talent. (Sursa: DE )

Declinări/Conjugări
invita   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) invita invitare invitat invitând singular plural
invi invitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) invit (să) invit invitam invitai invitasem
a II-a (tu) inviți (să) inviți invitai invitași invitaseși
a III-a (el, ea) invi (să) invite invita invită invitase
plural I (noi) invităm (să) invităm invitam invitarăm invitaserăm, invitasem*
a II-a (voi) invitați (să) invitați invitați invitarăți invitaserăți, invitaseți*
a III-a (ei, ele) invi (să) invite invitau invita invitaseră
* Formă nerecomandată

invită   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular invi invita
plural invite invitele
genitiv-dativ singular invite invitei
plural invite invitelor
vocativ singular invită, invito
plural invitelor