A arunca (cu) piatra sau (cu) pietre (în cineva) = a acuza, a învinui, a defăima (pe cineva)
A azvârli (sau a băga) moartea-n țigani = a) a învinui pe nedrept pe cineva, a da vina pe alții; b) a lansa o idee, un proiect fără finalitate, care provoacă doar confuzie, derută
A pune vina (pe cineva sau ceva) = a învinui (pe nedrept)
A ridica o învinuire (sau o acuzație) = a formula o acuzație; a învinui, a acuza
A tăcea ca porcul în păpușoi (sau în cucuruz) = a tăcea prefăcându-se că este preocupat de ceva foarte important spre a nu răspunde la aluzii sau la învinuiri directe
A vorbi cu păcat = a aduce învinuiri nedrepte, a greși, a se face vinovat spunând lucruri neadevărate
A-i face cuiva proces de intenție = a învinui pe cineva de intenții reprobabile pe care nu poți dovedi că le-a avut
ÎNVINUÍ,învinuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) considera vinovat; a (se) învinovăți; a (se) acuza. ♦ Tranz. Spec. A acuza pe cineva în fața unei instanțe judecătorești; a inculpa. – În + vină + suf. -ui. (Sursa: DEX '98 )
A ÎNVINUÍ ~iésctranz. A socoti vinovat; a acuza. /în + vină (Sursa: NODEX )
ÎNVINUÍ vb. v. acuza. (Sursa: Sinonime )
A (se) învinui ≠ a (se) justifica (Sursa: Antonime )
A învinui ≠ a dezvinovăți, a îndreptăți (Sursa: Antonime )
învinuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învinuiésc, imperf. 3 sg. învinuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. învinuiáscă (Sursa: Ortografic )
