ÎNVINOVĂȚÍ,învinovățesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) considera sau a (se) declara vinovat; a (se) învinui, a (se) acuza. – În + vinovat. (Sursa: DEX '98 )
A ÎNVINOVĂȚÍ ~ésctranz. v.A ÎNVINUI. /în + vinovat (Sursa: NODEX )
ÎNVINOVĂȚÍ vb. v. acuza. (Sursa: Sinonime )
A (se) învinovăți ≠ a (se) justifica (Sursa: Antonime )
A învinovăți ≠ a dezvinovăți (Sursa: Antonime )
învinovățí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învinovățésc, imperf. 3 sg. învinovățeá; conj. prez. 3 sg. și pl. învinovățeáscă (Sursa: Ortografic )
