INVESTÍT, -Ă,investiți, -te, adj. (Despre valori bănești) Plasat, folosit într-o afacere, într-o întreprindere etc. – V. investi. (Sursa: DEX '98 )
investít adj. m., pl. investíți; f. sg. investítă, pl. investíte (Sursa: Ortografic )
INVESTÍ,investesc, vb. IV. Tranz. A plasa, a aloca, a cheltui un fond, un capital, diverse mijloace materiale într-o întreprindere; a face o investiție. – Din fr. investir, lat. investire. (Sursa: DEX '98 )
ÎNVESTÍ,învestesc, vb. IV. Tranz. A acorda cuiva în mod oficial un drept, o autoritate, o demnitate, o atribuție: (în evul mediu) a da cuiva învestitura. – Din fr. investir, lat. investire. (Sursa: DEX '98 )
ÎNVESTÍT, -Ă,învestiți, -te, adj. Care a primit oficial un drept, o autoritate, o demnitate, o atribuție. – V. învesti. (Sursa: DEX '98 )
A INVESTÍ ~ésctranz. (sume, capitaluri) A da ca investiție; a plasa. /<fr. investir, engl. invest (Sursa: NODEX )
A ÎNVESTÍ ~ésctranz. 1) (persoane) A pune în mod oficial (într-o funcție, într-un drept sau într-o demnitate). 2) (în evul mediu) A supune învestiturii. /<fr. investir, lat. investire (Sursa: NODEX )
INVESTÍvb. IV. tr.1. (Ec.) A plasa, a aloca un fond, un capital într-o întreprindere. 2. V. învesti. [P.i. -tesc. / < fr. investir, it. investire]. (Sursa: DN )
ÎNVESTÍvb. IV. tr. (În evul mediu) A da cuiva învestitura; a acorda cuiva în mod oficial un drept, o demnitate. [P.i. -tesc, var. investi vb. IV. / cf. it., lat. investire, fr. investir]. (Sursa: DN )
INVESTÍvb. tr. a face o investiție. (< fr. investir, lat. investire) (Sursa: MDN )
ÎNVESTÍvb. tr. 1. a da cuiva învestitura (1). 2. a acorda în mod oficial un drept, un titlu, o demnitate. (< fr. investir, lat. investire) (Sursa: MDN )
INVESTÍ vb. a băga, a plasa, a vârî. (A ~ un capital în ceva.) (Sursa: Sinonime )
ÎNVESTÍ vb. 1. v. înscăuna. 2. v. alege. 3. v. au-toriza. 4. (înv. și pop.) a orândui, (înv.) a revesti, a rândui. (A ~ ceva cu forme legale.) (Sursa: Sinonime )
înveștít, înveștítă, adj. (înv.) V. învăscút. (Sursa: DAR )
înveștí (înveștésc, înveștít), vb. – A îmbrăca, a acoperi, a înveli, a înfășura. – Var. învește, part. învăscut. Mr. învescu, megl. anvescu, istr. mnescu. Lat. (in)vestῑre (Candrea-Dens., 898; REW 4531; DAR; cf. Șeineanu, Semasiol., 188), Înv., se păstrează încă în vorbirea pop. din Trans. de Nord (Pop, Dacor., VIII, 68) și Bucov. Conj. oscilează între formele învăsc, învesc, înveștesc. Este dublet al lui investi, vb. (a face o investiție; a bloca, a asedia), din fr. investir. (Sursa: DER )
investí (a plasa un capital) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. investésc, imperf. 3 sg. investeá; conj. prez. 3 sg. și pl. investeáscă (Sursa: Ortografic )
învestí (a acorda cuiva în mod oficial un drept, o demnitate, o atribuție) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învestésc, imperf. 3 sg. învesteá; conj. prez. 3 sg. și pl. învesteáscă (Sursa: Ortografic )
