INVESTIGÁRE, investigări, s. f. Acțiunea de a investiga și rezultatul ei; investigație. – V. investiga. (Sursa: DEX '98 )
INVESTIGÁRE s.f. Acțiunea de a investiga și rezultatul ei; investigație. [< investiga]. (Sursa: DN )
INVESTIGÁRE s. 1. v. analiză. 2. investigație, (fig.) sondaj, sondare. (~ în opinia publică.) (Sursa: Sinonime )
investigáre s. f., pl. investigări (Sursa: Ortografic )
INVESTIGÁ, investighez, vb. I. Tranz. A face investigații; a cerceta. – Din lat., it. investigare. (Sursa: DEX '98 )
A INVESTIGÁ ~ghéz tranz. A supune unei investigații; a studia; a cerceta; a analiza; a considera. /<lat. investigare (Sursa: NODEX )
INVESTIGÁ vb. I. tr. A face investigații (mai ales medicale); a cerceta. [< lat. investigare]. (Sursa: DN )
INVESTIGÁ vb. tr. a face investigații; a cerceta. (< it., lat. investigare) (Sursa: MDN )
INVESTIGÁ vb. 1. v. analiza. 2. (fig.) a sonda. (A ~ opinia publică.) (Sursa: Sinonime )
investigá vb., ind. prez. 1 sg. investighéz, 3 sg. și pl. investigheáză (Sursa: Ortografic )
| investiga verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) investiga | investigare | investigat | investigând | singular | plural |
| investighează | investigați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | investighez | (să) investighez | investigam | investigai | investigasem |
| a II-a (tu) | investighezi | (să) investighezi | investigai | investigași | investigaseși |
| a III-a (el, ea) | investighează | (să) investigheze | investiga | investigă | investigase |
| plural | I (noi) | investigăm | (să) investigăm | investigam | investigarăm | investigaserăm, investigasem* |
| a II-a (voi) | investigați | (să) investigați | investigați | investigarăți | investigaserăți, investigaseți* |
| a III-a (ei, ele) | investighează | (să) investigheze | investigau | investigară | investigaseră |
* Formă nerecomandată
| investigare substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | investigare | investigarea |
| plural | investigări | investigările |
| genitiv-dativ | singular | investigări | investigării |
| plural | investigări | investigărilor |
| vocativ | singular | investigare, investigareo |
| plural | investigărilor |
