ÎNVERȘUNÁ,înverșunez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină necruțător, neînduplecat; a (se) îndârji. – Cf. magh. verseny „luptă”. (Sursa: DEX '98 )
ÎNVERȘUNÁRE,înverșunări, s. f. Acțiunea de a (se) înverșuna și rezultatul ei; îndârjire. – V. înverșuna. (Sursa: DEX '98 )
A ÎNVERȘUNÁ ~éztranz. A face să se înverșuneze. /în + ung. verșun (Sursa: NODEX )
A SE ÎNVERȘUNÁ mă ~ézintranz A acționa cu dârzenie sporită; a deveni mai aprig; a se îndârji; a se încrâncena. /în + ung. verșun (Sursa: NODEX )
ÎNVERȘUNÁ vb. 1. a se îndârji, (livr.) a se obstina, (pop.) a se nătângi. (Ce te-ai ~ așa pe el?)2. v. înfuria. 3. v. îndârji. (Sursa: Sinonime )
ÎNVERȘUNÁRE s. 1. îndârjire, (livr.) obstinație, (rar) îndârjeală. (E de-o ~ condamnabilă.)2. v. dârzenie. 3. v. furie. (Sursa: Sinonime )
înverșuná vb., ind. prez. 1 sg. înverșunéz, 3 sg. și pl. înverșuneáză (Sursa: Ortografic )
înverșunáre s. f., g.-d, art. înverșunării; pl. înverșunări (Sursa: Ortografic )
