INVENTARIÉRE, inventarieri, s. f. Acțiunea de a inventaria și rezultatul ei. [Pr.: -ri-e-] – V. inventaria. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

INVENTARIÉRE s.f. Operația de întocmire a unui inventar. [Pron. -ri-e-. / < inventaria]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

inventariére s. f. (sil. -ri-e-), g.-d. art. inventariérii; pl. inventariéri (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

INVENTARIÁ, inventariez, vb. I. Tranz. A face, a întocmi un inventar; a înregistra, a trece în inventar; a inventoria. [Pr.: -ri-a] – Din it. inventariare. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A INVENTARIÁ ~éz tranz. (bunuri materiale) A înregistra în inventar. [Sil. -ri-a] / Din inventar (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

INVENTARIÁ vb. I. tr. A înscrie în inventar bunuri, lucruri etc. evaluând obiectele înscrise. [Pron. -ri-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. inventarier]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

INVENTARIÁ vb. tr. a înscrie în inventar bunuri, lucruri etc., evaluând obiectele înscrise. (< it. inventariare) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

INVENTARIÁ vb. a înregistra, (înv.) a catagrafia, a registra, a scrie. (A ~ bunuri materiale.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

inventariá vb. (sil. -ri-a), ind. prez. 1 sg. inventariéz, 3 sg. și pl. inventariáză, 1 pl. inventariém (sil. -ri-em); conj. prez. 3 sg. și pl. inventariéze; ger. inventariínd (sil. -ri-ind) (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard