Dex învenina, invenina, definiţie învenina, dex.ro Mobile

A omorî pe cineva cu zile = a pricinui (prin comportarea sa) moartea cuiva înainte de vreme; a-i învenina cuiva viața, a-i produce supărări în mod continuu

ÎNVENINÁ, înveninez, vb. I. 1. Tranz. A otrăvi (cu venin); a face ca ceva să devină otrăvitor. 2. Refl. și tranz. Fig. A deveni sau a face să devină neplăcut, greu de suportat; a (se) înrăi, a (se) înrăutăți. ♦ A (se) umple de supărare, de amărăciune, de ciudă, de invidie, de ură; a (se) înrăi. – Lat. invenenare. (Sursa: DEX '98 )

A ÎNVENINÁ ~éz tranz. 1) A face să se învenineze. 2) rar (substanțe, produse alimentare sau agricole etc.) A trata cu venin; a otrăvi. 3) fig. A umple de venin, de amărăciune; a otrăvi. 4) înv. A ucide cu venin; a otrăvi. /<lat. invenerare (Sursa: NODEX )

A SE ÎNVENINÁ mă ~éz intranz. 1) (despre persoane) A se umple de venin; a deveni veninos. 2) fig. (despre situații, ambianțe etc.) A deveni insuportabil. /<lat. invenerare (Sursa: NODEX )

învenina verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) învenina	înveninare	înveninat	înveninând	singular	plural
		(a) învenina	înveninare	înveninat	înveninând	înveninează	înveninați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	înveninez	(să) înveninez	înveninam	înveninai	înveninasem
	a II-a (tu)	înveninezi	(să) înveninezi	înveninai	înveninași	înveninaseși
	a III-a (el, ea)	înveninează	(să) învenineze	învenina	învenină	înveninase
plural	I (noi)	înveninăm	(să) înveninăm	înveninam	înveninarăm	înveninaserăm, înveninasem*
	a II-a (voi)	înveninați	(să) înveninați	înveninați	înveninarăți	înveninaserăți, înveninaseți*
	a III-a (ei, ele)	înveninează	(să) învenineze	înveninau	înveninară	înveninaseră

* Formă nerecomandată