INVECTÍVĂ, invective, s. f. Expresie violentă, jignitoare, ofensatoare, vorbă de ocară la adresa cuiva; injurie. ♦ Procedeu stilistic care constă în folosirea expresiei violente, agresive. – Din fr. invective, lat. invectivae. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

INVECTÍVĂ s.f. Jignire, ofensă, injurie. [< fr. invective]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

INVECTÍVĂ s. f. 1. vorbă de ocară; injurie, insultă. 2. expresie violentă în unele scrieri literare, cu funcție stilistică sau în scop polemic ori satiric. (< fr. invective, lat. invectivae) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

INVECTÍVĂ s. v. înjurătură, jignire. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

invectívă s. f., g.-d. art. invectívei; pl. invectíve (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

INVECTIVÁ, invectivez, vb. I. Tranz. A spune invective la adresa cuiva; a insulta. – Din fr. invectiver. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A INVECTIVÁ ~éz tranz. livr. A trata cu invective. /<fr. invectiver (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

INVECTÍVĂ ~e f. Cuvânt sau expresie violentă, jignitoare (la adresa cuiva). /<fr. invective, lat. invectiva (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

INVECTÍV, -Ă adj. (Liv.) Cu caracter de invectivă. [Cf. it. invettivo]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

INVECTIVÁ vb. I. tr. (Rar) A spune invective la adresa cuiva; a insulta. [< fr. invectiver]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

INVECTIVÁ vb. tr. a spune invective la adresa cuiva. (< fr. invectiver) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

INVECTIVÁ vb. v. insulta, înjura, jigni, ocărî, ofensa, ultragia. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

invectív adj. m., pl. invectívi; f. sg. invectívă, pl. invectíve (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

invectivá vb., ind. prez. 1 sg. invectivéz, 3 sg. și pl. invectiveáză (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard