A nu fi de nici o treabă = a nu folosi la nimic, a fi inutil
A se bate (sau a se lupta) cu morile de vânt = a întreprinde acțiuni inutile, ridicole; a se lupta cu dușmani ireali
A se lega la cap (când nu-l doare) = a-și crea complicații inutile
A-i merge (sau a-i umbla, a-i toca) (cuiva) gura ca o moară (hodorogită sau stricată, neferecată etc.) = a vorbi mult (și inutil), a nu-i tăcea gura
Ce mai la deal, la vale = a) ce să mai lungim vorba de pomană, ce mai încoace și încolo, e inutil să mai discutăm; b) să spunem lucrurilor pe nume
Ce mai încoace (și) încolo = de ce atât a vorbă? e inutilă orice discuție
La obiect = (despre discursuri, expuneri etc.) în temă, fără divagații inutile
Vorbă de clacă = vorbă inutilă sau neserioasă; flecăreală
Vorbă lungă = vorbărie inutilă
În neștire = a) fără să-și dea seama, fără a ști cum sau de ce; la întâmplare; absent, distrat; involuntar; b) fără rost, fără sens, în mod inutil; c) fără măsură, fără socoteală; la nesfârșit
INUTÍL, -Ă,inutili, -e, adj. Care nu este folositor, care nu este util, care nu servește la nimic; nefolositor, neutil. ♦ (Adverbial) De prisos, zadarnic, fără folos, degeaba. – Din fr. inutile, lat. inutilis. (Sursa: DEX '98 )
INUTIL, -Ăadj. Nefolositor, netrebuincios. ♦ De prisos, zadarnic. [Cf. lat. inutilis, it. inutile, fr. inutile]. (Sursa: DN )
INUTÍL, -Ăadj. nefolositor, netrebuincios. ◊ de prisos, zadarnic. (< fr. inutile, lat. inutilis) (Sursa: MDN )
inutíl adj. m. (sil. mf. in-) util (Sursa: Ortografic )
INUTÍL ~ă (~i, ~e) 1) Care nu este util; nefolositor. 2) și adverbial Care nu are nici un rost; zadarnic. Conversație ~ă. [Sil. in-u-] /<fr. inutile, lat. inutilis (Sursa: NODEX )
