Dex.Ro Mobile
INTUITÍV, -Ă, intuitivi, -e, adj. Care se bazează pe intuiție, pe cunoașterea nemijlocită a realității prin observarea directă a obiectelor sau fenomenelor. ◊ Metodă intuitivă = metodă folosită în pedagogie, care îmbină prezentarea teoretică a problemelor cu observarea directă a obiectelor sau fenomenelor. [Pr.: -tu-i-] – Din fr. intuitif, it. intuitivo. (Sursa: DEX '98 )

INTUITÍV, -Ă adj. Bazat pe (făcut prin) intuiție. ◊ Metodă intuitivă = metodă care îmbină expunerea teoretică cu observarea directă a obiectelor sau fenomenelor. [Pron. -tu-i-. / cf. it. intuitivo, fr. intuitif]. (Sursa: DN )

INTUITÍV, -Ă adj. (despre cunoaștere, gândire) care procedează prin intuiție. ◊ metodă intuitivă = metodă care îmbină expunerea teoretică cu observarea directă a obiectelor sau fenomenelor. (< fr. intuitif) (Sursa: MDN )

intuitív adj. m. (sil. -tu-i-), pl. intuitívi; f. sg. intuitívă, pl. intuitíve (Sursa: Ortografic )

INTUITÍV ~ă (~i, ~e) și adverbial (despre gânduri, idei, acțiuni etc.) Care este bazat pe intuiție; făcut prin intuiție. [Sil. -tu-i-] /<fr. intuitif (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
intuitiv   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular intuitiv intuitivul intuiti intuitiva
plural intuitivi intuitivii intuitive intuitivele
genitiv-dativ singular intuitiv intuitivului intuitive intuitivei
plural intuitivi intuitivilor intuitive intuitivelor
vocativ singular intuitivule intuitivo
plural intuitivilor intuitivelor