INTROSPECTÁ, introspectez, vb. I. Refl. A-și observa propriile trăiri psihice. – Din fr. introspecter. (Sursa: DEX '98 )
INTROSPECTÁ vb. I. refl. A-și observa propriile trăiri psihice. [Cf. lat. introspicere – a privi înăuntru]. (Sursa: DN )
INTROSPECTÁ vb. refl. a-și observa propriile trăiri psihice. (< fr. introspecter) (Sursa: MDN )
introspectá vb., ind. prez. 1 sg. introspectéz, 3 sg. și pl. introspecteáză (Sursa: Ortografic )
| introspecta verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) introspecta | introspectare | introspectat | introspectând | singular | plural |
| introspectează | introspectați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | introspectez | (să) introspectez | introspectam | introspectai | introspectasem |
| a II-a (tu) | introspectezi | (să) introspectezi | introspectai | introspectași | introspectaseși |
| a III-a (el, ea) | introspectează | (să) introspecteze | introspecta | introspectă | introspectase |
| plural | I (noi) | introspectăm | (să) introspectăm | introspectam | introspectarăm | introspectaserăm, introspectasem* |
| a II-a (voi) | introspectați | (să) introspectați | introspectați | introspectarăți | introspectaserăți, introspectaseți* |
| a III-a (ei, ele) | introspectează | (să) introspecteze | introspectau | introspectară | introspectaseră |
* Formă nerecomandată
