INTRIGÁNT, -Ă, intriganți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care face sau bagă intrigi (1). – Din fr. intrigant. (Sursa: DEX '98 )
INTRIGÁNT, -Ă s.m. și f. Cel care face intrigi (1). [Cf. fr. intrigant, it. intrigante]. (Sursa: DN )
INTRIGÁNT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care face intrigi (1). (< fr. intrigant) (Sursa: MDN )
INTRIGÁNT adj., s. (înv.) uneltitor, zavistios, zavistnic, zavistuitor, (fam. fig.) sforar. (Sursa: Sinonime )
intrigánt s. m., adj. m., pl. intrigánți; f. sg. intrigántă, pl. intrigánte (Sursa: Ortografic )
INTRIGÁNT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre persoane) Care face intrigi (pentru a-și atinge scopurile). /<fr. intrigant (Sursa: NODEX )
| intrigant substantiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | intrigant | intrigantul | intrigantă | intriganta |
| plural | intriganți | intriganții | intrigante | intrigantele |
| genitiv-dativ | singular | intrigant | intrigantului | intrigante | intrigantei |
| plural | intriganți | intriganților | intrigante | intrigantelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
