ÍNTRIGĂ,intrigi, s. f. 1. Acțiune (ascunsă) care folosește mijloace nepermise pentru realizarea unui scop; uneltire. 2. Schemă generală de fapte și de acțiuni care reprezintă subiectul unor opere literare. – Din fr. intrigue. (Sursa: DEX '98 )
ÍNTRIGĂs.f.1. Uneltire (secretă) care folosește mijloace nepermise în vederea realizării sau a zădărnicirii unui lucru. ♦ Vrajbă, zâzanie. 2. Parte a subiectului care determină cursul acțiunii unei opere dramatice sau epice; incidentul din care izbucnește conflictul. [< fr. intrigue]. (Sursa: DN )
ÍNTRIGĂs. f. 1. uneltire care folosește mijloace nepermise în vederea realizării sau a zădărnicirii unui lucru. ◊ vrajbă. 2. parte a subiectului care determină cursul acțiunii unei opere dramatice sau epice; incidentul din care izbucnește conflictul. (< fr. intrigue) (Sursa: MDN )
ÍNTRIGĂ s. 1. mașinație, uneltire, (livr.) cabală, (înv. și reg.) marghiolie, (Munt. și Olt.) școală, (Bucov. și Transilv.) șcort, (înv.) marafet, tehnă, tocmeală, umblet, zavistie, (fam.) tertip, (fig.) manevră, manoperă, urzeală, (fig. rar) mreajă, rețea, tramă, țesătură, (fam. fig.) mâncătorie, panglicărie, sforărie. (Umblă cu tot felul de ~i.)2. v. complot. 3. v. acțiune. (Sursa: Sinonime )
intrígă (íntrigi), s. f. – 1. Uneltire. – 2. Schemă care reprezintă subiectul unei opere literare. – Var. (pop.) intrică. Mr. intrigă. Fr. intrigue; var., prin intermediul ngr. ἴντριγϰα (Graur, BL, VI, 154), cf. bg. intriga. – Der. intriga, vb. (a face intrigi); intrigant, s. f., din fr. (Sursa: DER )
íntrigă s. f., g.-d. art. íntrigii; pl. íntrigi (Sursa: Ortografic )
INTRIGÁ,intríg, vb. I. 1. Tranz. (La pers. 3) A deștepta curiozitatea, îngrijorarea, suspiciunea cuiva, punându-l pe gânduri. 2. Intranz. (Înv.) A face sau a băga intrigi (1); a unelti, a complota. – Din fr. intriguer, it. intrigare. (Sursa: DEX '98 )
A INTRIGÁ intríg 1. tranz. A pune pe gânduri, trezind curiozitatea, suspiciunea sau îngrijorarea. 2. intranz. A face intrigi; a recurge la intrigi. [G.-D. intrigii; Sil. in-tri-] /<fr. intriguer, lat. intrigare (Sursa: NODEX )
ÍNTRIGĂ ~gif. 1) Acțiune reprobabilă, întreprinsă pe ascuns pentru a stârni vrajba sau a zădărnici ceva; uneltire. 2) Ansamblu de evenimente și conflicte principale care constituie subiectul unei lucrări artistice. /<fr. intrigue, germ. Intrige (Sursa: NODEX )
INTRIGÁvb. I.1.tr. A neliniști, a stârni curiozitatea cuiva. 2.intr. (Rar) A face intrigi; a unelti, a complota. [P.i. intríg și -ghez. / < fr. intriguer, cf. lat. intricare – a încurca]. (Sursa: DN )
INTRIGÁvb. I. tr. a neliniști, a stârni curiozitatea cuiva; a contraria. II. intr. a face intrigi; a unelti, a complota. (< fr. intriguer, it. intrigare) (Sursa: MDN )
INTRIGÁ vb. v. îngrijora. (Sursa: Sinonime )
INTRIGÁ vb. v. complota, conjura, conspira, unelti. (Sursa: Sinonime )
