A(-i tot) da din gură (sau cu gura) sau a-i umbla (ori a-i merge, a-i toca etc.) gura (ca o meliță, ca o moară stricată sau hodorogită sau ca o pupăză) = a vorbi repede și fără întrerupere; a flecări
Fără (de) răgaz = fără întrerupere, necontenit
Toată vremea = continuu, mereu, fără întrerupere
În continuare = fără întrerupere, continuu; mai departe, mai încolo
Într-o întinsoare = a) întruna, fără întrerupere; b) repede, în goană
ÎNTRERÚPE,întrerúp, vb. III. Tranz. și refl. A (se) opri, a (se) suspenda temporar cursul, desfășurarea unei acțiuni, a unui lucru; a opri pe cineva sau a se opri în cursul unei lucrări, al unei activități; p. gener. a (se) opri, a (se) suspenda. ♦ Tranz. A opri pe cineva în timp ce vorbește, a tăia vorba cuiva. [Perf. s. întrerupsei, part. întrerupt – Var.: (Înv.) întrerúmpe vb. III] – Între1- + rupe (după fr. interrompre). (Sursa: DEX '98 )
ÎNTRERÚPERE,întreruperi, s. f. Acțiunea de a (se) întrerupe și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. Fără întrerupere = permanent, necontenit, continuu. [Var.: (înv.) întrerúmpere s. f.] – V. întrerupe. (Sursa: DEX '98 )
A ÎNTRERÚPE întrerúptranz. A face să se întrerupă. ~ o activitate. ~ lucrările. /între- + a rupe (Sursa: NODEX )
A SE ÎNTRERÚPE mă întrerúpintranz. A se opri în cursul unei activități, unei acțiuni. M-am întrerupt din lucru. /între- + a rupe (Sursa: NODEX )
ÎNTRERÚPERE ~if. v. A ÎNTRERUPE și A SE ÎNTRERUPE. ◊ Fără ~ în mod continuu; fără încetare. /v. a (se) întrerupe (Sursa: NODEX )
ÎNTRERÚPEvb. III. tr., refl. A (se) rupe continuitatea unui lucru, a (se) opri brusc (o lucrare, o acțiune etc.). ♦ A lua cuvântul cuiva în timp ce vorbește. [P.i. întrerúp, perf. s. -rupsei, part. -rupt, var. întrerumpe vb. III. / după fr. interrompre]. (Sursa: DN )
ÎNTRERÚPEREs.f. Acțiunea de a (se) întrerupe și rezultatul ei; oprire, suspendare. ◊ Fără întrerupere = neîntrerupt, continuu. ♦ Replică, exclamație etc. care împiedică pe cineva să-și urmeze cursul vorbirii. [< întrerupe]. (Sursa: DN )
ÎNTRERÚPEvb. I. tr., refl. a (se) rupe continuitatea unui lucru, a (se) opri brusc (o lucrare, o acțiune etc.) II. tr. a lua cuvântul cuiva în timp ce vorbește. (după fr. interrompre) (Sursa: MDN )
ÎNTRERÚPEREs. f. acțiunea de a (se) întrerupe; oprire, suspendare. ♦ fără ~ = neîntrerupt, continuu. ◊ intervenție care împiedică pe cineva să-și urmeze cursul vorbirii. ◊ (inform.) oprire temporară sau definitivă a unui program. (< întrerupe) (Sursa: MDN )
ÎNTRERÚPE vb. 1. v. înceta. 2. a conteni, a înceta, a (se) opri, a părăsi. (Au ~ lucrul în semn de protest.)3. v. suspenda. 4. a se opri, (înv.) a se zăticni. (S-a ~ din mâncat.)5. v. curma. 6. (înv.) a prerumpe. (Scuză-mă că te ~.)7. a curma, (fig.) a rupe. (A ~ tăcerea.)8. v. opri. 9. a se curma, a înceta, a se opri, (fig.) a se frânge. (Cântecul s-a ~ brusc.)10. a (se) curma, a (se) opri, (fig.) a (se) tăia. (I s-a ~ respirația de emoție.)11. a se frânge. (Liniile se ~ în acel punct.) (Sursa: Sinonime )
ÎNTRERÚPERE s. 1. contenire, încetare, oprire, (înv. și pop.) opreală. (Lucrează fără ~.)2. v. în-cetare. 3. v. curmare. 4. pauză, tăcere. (Lungi ~ punctau discuția.)5. v. suspendare. (Sursa: Sinonime )
