Dex întregime, intregime, definiţie întregime, dex.ro Mobile

A (se) preface în cenușă = a (se) distruge în întregime (prin foc)
A preface în cenușă = a distruge în întregime prin foc, a pustii
A privi (sau a vedea, a zări pe cineva) din față = a privi (sau a vedea etc.) în întregime figura cuiva
Cu desăvârșire = cu totul, în întregime, pe deplin; absolut
Cu totul (și cu totul) = pe de-a-ntregul, în întregime
Cu totul = a) în total; b) cu desăvârșire, în întregime
De la a la z = de la început până la sfârșit; totul, în întregime
Din cap până în picioare = de sus și până jos, în întregime; cu desăvârșire
Din scoarță în scoarță = de la prima până la ultima pagină, de la început până la sfârșit, în întregime
Pe de-a-ntregul = în întregime; peste tot, pe toată suprafața
de-a scufunda sau de-a scufundele = cu totul, în întregime

ÎNTREGÍME, întregimi, s. f. Calitatea de a fi întreg; totalitate, plenitudine. ◊ Loc. adv. În întregime = de tot, complet. ♦ (Concr.) Ansamblul elementelor care constituie un tot. – Întreg + suf. -ime. (Sursa: DEX '98 )

întregime substantiv feminin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	întregime	întregimea
nominativ-acuzativ	plural	întregimi	întregimile
genitiv-dativ	singular	întregimi	întregimii
genitiv-dativ	plural	întregimi	întregimilor
vocativ	singular	întregime, întregimeo
vocativ	plural	întregimilor