INTRANSIGÉNT, -Ă, intransigenți, -te, adj. Care nu se abate de la o anumită linie adoptată, care nu acceptă concilieri sau compromisuri; incoruptibil. V. neînduplecat. – Din fr. intransigeant. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

INTRANSIGÉNȚĂ s. f. Însușirea de a fi intransigent; atitudine intransigentă. – Din fr. intransigeance, it. intransigenza. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

INTRANSIGÉNT ~tă (~ți, ~te) și adverbial Care nu admite nici o concesie sau nici un compromis; consecvent în acțiuni și în convingeri; inflexibil. /<fr. intransigeant (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

INTRANSIGÉNȚĂ f. 1) Caracter intransigent. 2) Atitudine intransigentă. [G.-D. intransigenței] /<fr. intransigence, it. intransigenza (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

INTRANSIGÉNT, -Ă adj. Neînduplecat, necruțător, incoruptibil. [Cf. fr. intransigeant, it. intransigente]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

INTRANSIGÉNȚĂ s.f. Atitudine necruțătoare, lipsită de compromisuri; neînduplecare. [Cf. fr. intransigeance, it. intransigenza]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

INTRANSIGÉNT, -Ă adj. care nu admite să facă concesii, compromisuri; neînduplecat; incoruptibil. (< fr. intransigeant, it. intransigente) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

INTRANSIGÉNȚĂ s. f. atitudine necruțătoare, refuz al compromisurilor. (< fr. intransigeance, it. intransigenza) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

INTRANSIGÉNT adj. 1. v. hotărât. 2. v. necruțător. 3. v. neîngăduitor. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

INTRANSIGÉNȚĂ s. 1. v. hotărâre. 2. v. severitate. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

Intransigent ≠ tolerant (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

intransigént adj. m., pl. intransigénți; f. sg. intransigéntă, pl. intransigénte (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

intransigénță s. f., g.-d. art. intrasigénței (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard