INTOXICÁȚIE, intoxicații, s. f. Rezultat al introducerii sau acumulării în organism a unor substanțe toxice; starea celui ce s-a intoxicat; otrăvire. [Var.: (rar) intoxicațiúne s. f.] – Din fr. intoxication. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

INTOXICÁȚIE s.f. Otrăvire a organismului cu substanțe toxice; intoxicare. [Gen. -iei, var. intoxicațiune s.f. / cf. fr. intoxication]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

INTOXICÁȚIE s. f. otrăvire a organismului cu substanțe toxice. (< fr. intoxication) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

INTOXICÁȚIE s. intoxicare, otrăvire, otrăvit. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

intoxicáție s. f. (sil. -ți-e), art. intoxicáția (sil. -ți-a), g.-d. art. intoxicáției; pl. intoxicáții, art. intoxicáțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

INTOXICÁȚIE ~i f. Stare patologică cauzată de introducerea (involuntară) în organism a unor substanțe toxice, manifestată, mai ales, prin amețeli, vome, diaree. ~ medicamentoasă. [G.-D. intoxicației; Sil. -ți-e] /<fr. intoxication (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard