Dex.Ro Mobile
Vezi 2 expresii

ÎNTOVĂRĂȘÍ, întovărășesc, vb. IV. 1. Tranz. A însoți, a acompania pe cineva pe un drum, într-o călătorie etc. ♦ (Despre fenomene, evenimente) A avea loc simultan cu..., a apărea concomitent cu... 2. Refl. recipr. A se împrieteni. 3. Refl. recipr. A face tovărășie; a se asocia cu cineva, a se însoți. – În + tovarăș. (Sursa: DEX '98 )

A ÎNTOVĂRĂȘÍ ~ésc tranz. 1) A urma în calitate de tovarăș; a însoți; a acompania; a conduce. 2) A face să se întovărășească. /în + tovarăș (Sursa: NODEX )

A SE ÎNTOVĂRĂȘÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni tovarăș (unul cu altul); a stabili relații de tovărășie; a se asocia. 2) A fi tovarăș (unul cu altul); a fi în relații de tovărășie. /în + tovarăș (Sursa: NODEX )

ÎNTOVĂRĂȘÍ vb. 1. v. însoți. 2. a însoți, a urma. (Te ~ oriunde vei pleca.) 3. v. asocia. (Sursa: Sinonime )

întovărășí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întovărășésc, imperf. 3 sg. întovărășeá; conj. prez. 3 sg. și pl. întovărășeáscă (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
întovărăși   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) întovărăși întovărășire întovărășit întovărășind singular plural
întovărășește întovărășiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) întovărășesc (să) întovărășesc întovărășeam întovărășii întovărășisem
a II-a (tu) întovărășești (să) întovărășești întovărășeai întovărășiși întovărășiseși
a III-a (el, ea) întovărășește (să) întovărășească întovărășea întovărăși întovărășise
plural I (noi) întovărășim (să) întovărășim întovărășeam întovărășirăm întovărășiserăm, întovărășisem*
a II-a (voi) întovărășiți (să) întovărășiți întovărășeați întovărășirăți întovărășiserăți, întovărășiseți*
a III-a (ei, ele) întovărășesc (să) întovărășească întovărășeau întovărăși întovărășiseră
* Formă nerecomandată