INTIMIDÁ, intimidez, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni timid, a insufla cuiva sau a simți teamă, frică; a (se) speria; a (se) încurca, a (se) zăpăci, a (se) fâstâci. – Din fr. intimider. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

INTIMIDÁ vb. I. tr., refl. A (se) speria; a (se) încurca, a (se) zăpăci. [< fr. intimider, cf. lat., it. intimidare]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

INTIMIDÁ vb. tr., refl. a (se) speria; a (se) încurca, a (se) zăpăci. (< fr. intimider) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

INTIMIDÁ vb. 1. v. fâstâci. 2. a (se) speria, (rar) a (se) timora. (Îl ~ greutatea rolului.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

intimidá vb., ind. prez. 1 sg. intimidéz, 3 sg. și pl. intimideáză (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

A INTIMIDÁ ~éz tranz. A face să se intimideze. /<fr. intimider (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

A SE INTIMIDÁ mă ~éz intranz. A deveni timid; a fi cuprins de un sentiment de rușine, de jenă; a se sfii; a se rușina; a se jena; a se stingheri; a se stânjeni. /<fr. intimider (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

A (se) intimida ≠ a (se) îmbărbăta, a (se) încumeta, a îndrăzni, a (se) încuraja (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard