INTIMÁT, -Ă,intimați, -te, s. m. și f. Parte într-un proces care se află în situația unui pârât în caz de recurs sau în altă cale de atac. – V. intima. Cf. fr. intimé. (Sursa: DEX '98 )
INTIMÁT, -Ăadj., s.m. și f. (Cel) citat într-un proces în calitate de pârât. [Cf. fr. intimé]. (Sursa: DN )
INTIMÁT, -Ăs. m. f. cel citat într-un proces în calitate de pârât. (< fr. intimé) (Sursa: MDN )
intimát s. m., pl. intimáți (Sursa: Ortografic )
INTIMÁ,intimez, vb. I. Tranz. (Jur.) 1. A notifica, a face cunoscut, a pune în vedere. 2. A chema în judecată, a cita în fața unei instanțe superioare. – Din fr. intimer, lat. intimare. (Sursa: DEX '98 )
INTIMÁvb. I. tr.1. A pune în vedere (ceva), a notifica cu autoritate. 2. (Jur.) A chema în judecată, a cita în fața unei jurisdicții superioare. [< lat. intimare, cf. fr. intimer]. (Sursa: DN )
INTIMÁvb. tr. 1. a pune în vedere (ceva), a notifica cu autoritate. 2. (jur.) a chema în judecată, a cita în fața unei jurisdicții superioare. (< fr. intimer, lat. intimare) (Sursa: MDN )
intimá vb., ind. prez. 1 sg. intiméz, 3 sg. și pl. intimeáză (Sursa: Ortografic )
